Is the Qualified Majority Voting rule of the Council of the EU fair?

Yes, because it finds the right balance between population and states.
77% (30 votes)
No, because it favours large member states disproportionally.
23% (9 votes)
No, because it gives too much weight to small states.
0% (0 votes)
Total votes: 39

Comments

Extinderea Uniunii Europene a adus discutii in privinta modului de votare in cadrul Consiliului UE. Astfel a fost propusa o schema de votare care da votului fiecarui stat putere proporționala cu radacina patrata a populației sale și stabileste o cota in functie de o conditie de optimitate ("compromisul jagiellonian"). Conceptul de putere de vot a fost introdus pentru prima data de Penrose (1946) pentru Adunarea Generală a ONU, însă analiza sa se aplică tuturor organismelor în care voturile sunt exprimate de membri alesi din diferite zone geografice, din state cu numere diferite din alegători, iar membrii aleși din fiecare zonă voteaza in comun. Astfel, ii este atribuita o pondere de vot fiecarui stat membru. Au existat si critici ai acestei metode precum Garret Tsebelis, Bafumi. Vorbind despre corectitudinea acestui sistem de vot (majoritate calificata), parerile sunt impartite. Asa cum statele mai mari, cum ar fi Germania, consideră că Parlamentul European este nedrept, din moment ce statele mici sunt suprareprezentate, la fel, cele mai mici se opun Consiliului UE, care este dominat de statele mari după Tratatul de la Lisabona. In contextul Brexitului, Germania și Franța vor avea mai mult de o treime din populația UE, ceea ce înseamnă că pot ajunge la minoritatea blocantă (4 state cu 35% din populație) cu ajutorul a aproape două alte state. Dupa parerea mea, sistemul de vot al majoritatii calificate poate fi imbunatatit pentru a oferi avantaje egale tuturor statelor, deoarece in contextul actual, favorizeaza statele mari. (Institutional Design and Voting Power in the European Union, Impatient legislators and new issue-dimensions: A critique of the Garrett-Tsebelis 'standard version' of legislative politics).
Total votes: 12
Peer vote

Metoda standard de vot a Consiliului Uniunii Europene este majoritatea calificată, care este utilizată pentru cea mai mare parte de probleme din legislația europeană. Majoritatea calificată necesită cel puțin 55% din statele membre (adică 16 din 28), dar trebuie să reprezinte și cel puțin 65% din populația europeană, deci este nevoie de o dublă majoritate. Mai există și un altreilea criteriu, cel al minorității de blocaj, ce trebuie sa includă cel puțin 4 membri, reprezentând 35% din populație. Odată cu Tratatul de la Lisabona a fost instituită acestă metodă de vot în cadrul Consiliului Uniunii Eurepene, care prevede două principii importante: 1) Putere egală pentru toți cetățenii europeni; 2)Fiecare țară deține un numar de voturi proporțional cu populația sa. Chiar dacă anumite persoane precum Lionel Penrose critică acestă metodă și afirmă că puterea de vot în cadrul Consiliului ar trebui să fie egală cu rădăcina pătrată a populației fiecărui stat pentru a diminua raportul dramatic dintre statele mici și cele mari, eu consider că acest mod de votare este unul foarte potrivit pentru că garantează o reprezentare mai buna, putem spune chiar egală pentru toți cetățenii din Uniunea Europeană.
Total votes: 14
Peer vote

Această întrebare a condus la o dezbatere în trecut,pe de o parte, poziția Germaniei afirma că fiecare stat trebuie să obtină un vot proporțional cu populația sa, iar pe de altă parte, poziția Poloniei care dorea o regulă patrată. Plecând de la metoda Penrose(1946) și indicele Banzarh(1968), Slomczynski și Zyczkawski au propus "metoda rădăcinii pătrate", care ar reduce ponderile voturilor dintre cele mai mari și cele mai mici țări în termeni de populație. Acestia afirmau ca nici o modalitate de vot aprobată de Tratatul de la Nisa și Tratatul de Reforma cu ambele conditii (55% din statele membre cu 65% din populatie) nu este reprezentativă. Acest sistem de luare a deciziilor este favorabil pentru Germania,Franta,Italia(tări cu o populatie mare),dar si pentru Malta,Luxembourg(state mici), in timp ce produce un handicap pentru Polonia,Spania sau alte state medii. Compromisul Jagiellonian acordă tuturor cetățenilor Uniunii aceeași putere de a participa, prin intermediul guvernelor lor, în deciziile Consiliului. Un sistem bazat de radacina patrată e simplu,reprezentativ,transparent si nu ofera nici un dezavantaj vreunei tari. (Majoritatea calificata trebuie sa fie egală cu 62% din voturile statelor. La prima vedere, populatia Germaniei poate avea “82” și a Poloniei “38”,intr un sistem de reprezentare proportional,dar dupa metoda penrose (9și 6, adica diferenta se restrange). Se observă că ar fi o mai mare egalitate si ar parea mai moral sa fie asa. Galman, Katz si Bafumi critica aceasta teorie si afirma ca sistemul de reprezentare proportional(majoritatea dubla) e drept, deoarece priveste “un stat,o voce” in care fiecare cetatean are aceeasi influenta asupra deciziilor. Ei afirma ca metoda Penrose este derivată din asumptia ca voturile sunt aproape egale, ceea ce implica faptul că probabilitatea ca un vot sa devina intr-un sistem cu N voturi e proportional cu 1/ √N. Aceasta ipoteaza a fost testată empiric in cadrul alegerilor din UE și SUA si a infirmata, deoarece rezultatul era 1/N. Relevant este si aspectul Compromisului de la Ioannina care permite unui grup de state(55% din populația UE sau 55% din nr de state membre)să constituie o minoritate de blocare. Aceasta minoritate se formeaza din 4 membri care reprezinta 35% din populația UE, de unde apare si problema daca se pot alia două state mari, cu două mici. Cred că modalitatea de luare a deciziilor prin majoritate calificata, este justă, dar mai trebuie îmbunătățită.(https://andrewgelman.com/2007/10/09/why_the_squarer/ https://mpra.ub.uni-muenchen.de/3885/1/MPRA_paper_3885.pdf)
Total votes: 17
Peer vote

Majoritatea calificată este una dintre procedurile de votare din cadrul Consiliului UE (modalitățile de luare a deciziilor prin majoritate calificatã sunt cuprinse în articolul 25 din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa semnat la 29 octombrie 2004 la Roma) și este întrunită atunci când din cele 28 de state, 16 votează pentru (55%) și în același timp aceste state reprezintă cel puțin 65% din totalul populației Uniunii Europene; această procedură fiind condiționată, practic, de o dublă condiție . Referitor la justețea acestei modalități de alegere, părerile sunt împărțite. Pe de o parte, avem criticii polonezi, Życzkowski și Słomczyński, care susțin ideea că acest tip de alegere este incorect pentru că aduce beneficii statelor mari precum Germania, Marea Britanie, Franța și va constitui un dezavantaj pentru țările mijlocii ca Polonia. Aceștia propun o nouă ponderarea a voturilor (pornind de la studiile lui Lionel Penrose potrivit căruia un sistem echitabil poate fi realizat prin acordarea fiecărei țări a unui număr de voturi proporțional cu rădăcina pătrată a populației sale), pentru ca toți cetățeni europeni să aibă aceeași putere de vot, indiferent de mărimea statului din care fac parte. Pentru a-și susține acest punct de vedere, aduc în față indicele Banzhaf din Germania care va crește de la 8.6 la 13.4 în condițiile în care pentru Polonia același indice va scădea de la 8.1 la 6.8, subliniind creșterea diferențiată a puterii de vot pentru 2 state cu populații diferite. În tabăra opusă a acestor critici, îl putem identifica pe Kenneth J. Arrow, cunoscut pentru teoria imposibilității potrivit căreia nu există o formă democratică de votare care să asigure o alegere tranzitivă și rațională. Arrow a ajuns la această concluzie pornind de la paradoxul lui Condorcet (aplicat doar sistemului de vot creat de acesta), reprezentat de ideea că în sistemul de vot nu se poate degaja cu certitudine o voință generală pornind de la suma voințelor individuale. Așadar, neavând o altă soluție momentan pentru înlocuirea majorității calificate cu o procedură mai bună sau care să reprezinte o metodă echitabilă pentru toate părțile și luând în calcul toate argumentele expuse, ajungem la concluzia că această modalitate de votare este potrivită în contextul actual al UE din anumite perspective, însă mai are nevoie de elemente care să genereze sentimentul de echitate. (https://www.nature.com/news/2004/040524/full/news040524-5.html) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolas_de_Condorcet)
Total votes: 15
Peer vote

Majoritatea calificată este metoda de votare cel mai des utilizată în Consiliu. Aceasta este folosită atunci când Consiliul ia decizii în cadrul procedurii legislative ordinare, cunoscută și sub denumirea de codecizie. Atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, se întrunește o majoritate calificată dacă sunt îndeplinite două condiții: 55% dintre statele membre votează pentru - în practică, aceasta înseamnă 16 din 28 propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE. Această procedură, cunoscută și sub denumirea de regula „majorității duble” a ridicat multe semne de intrebare de-a lungul timpului: este aceasta justa pentru toate statele Uniunii Europene sau ofera mai multe avantaje statelor europene mai mari, dezavantajandu-le pe cele mai mici? Consider ca majoritatea calificata nu este 100% justa deoarece, chiar daca fiecare țară deține un numar de voturi proporțional cu populația sa, exista o discrepanta mult prea mare dintre statele mici si cele mari, ceea ce ofera avantaje numai anumitor state. Statele cu o populatie mai mare pot bloca anumite amendamente votate aproape unanim de state mai mici. Prin urmare aceasta metoda de vot ar trebui revizuita si imbunatatita pentru a oferi avantaje egale tuturor statelor.
Total votes: 14
Peer vote

Majoritatea calificată (MC) este numărul de voturi necesar în cadrul Consiliului pentru adoptarea unei decizii atunci când sunt dezbătute chestiuni în temeiul articolului 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană și al articolului 238 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Conform procedurii legislative ordinare, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată (MC), în codecizie cu Parlamentul European. La 1 noiembrie 2014 a fost introdusă o nouă procedură pentru votul cu MC, norma privind „dubla majoritate”. Potrivit acesteia, atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, se întrunește majoritatea calificată dacă sunt respectate două condiții: 55 % dintre țările UE votează în favoarea propunerii - adică 16 din 28; propunerea este susținută de țări care reprezintă cel puțin 65 % din totalul populației UE. Atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri care nu aparține Comisiei sau Înaltului Reprezentant, se adoptă o decizie dacă: voturile din partea țărilor UE în favoarea propunerii reprezintă 72 % și acestea reprezintă cel puțin 65 % din populația UE. Până în 31 martie 2017, orice țară a UE poate solicita luarea unei decizii în conformitate cu normele în vigoare înainte de 1 noiembrie 2014 (adică în conformitate cu normele definite prin Tratatul de la Nisa). Deși cu toate acestea, o soluție cât mai eficientă ar fi aceea de a se îmbunătății sistemul de vot al majorității calificate întrucât sa se poate oferi avantaje tuturor statele (incluzând astfel și statele slabe), deoarece in prezent se pune accent pe statele mari. https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/qualified_majority.html?locale=ro
Total votes: 9
Peer vote

Aproximativ 80% din întreaga legislație a UE este adoptată prin această procedură. Insemnanad vot favorabil a 55% dintre statele membre - în practică, aceasta înseamnă 16 din 28, propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE. Winston Churchill spunea ca Uniunea Europeana, democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum. Asa este si cu majoritatea calificata (numita si majoritate dubla). Nu avantajeaza statele cu o populatie mica, precum Luxemburgul, estimata la 590.667 (ian. 2017), dar avantajeaza statele mari precum Germania, Franta,MB, Italia care daca se opun doar ele, pot bloca o decizie. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin patru membri ai Consiliului care să reprezinte peste 35% din populația UE. Majoritatea calificata nu este corecta pentru toata lumea, dar este cea mai buna solutie de pana acum. Indiferent de cum s-ar vota este de la sine inteles ca nu se pot pune de acord toate 28 statele.
Total votes: 10
Peer vote

Majoritatea calificata corespunde numarului de voturi necesar pentru adoptarea unei decizii in Consiliu cand sunt in dezbatere subiecte ce cad sub incidenta Articolului 205(2) al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene. Pragul pentru majoritate calificata este stabilit la 62 voturi din 87 (71%). Voturile Statelor Membre sunt ponderate in baza populatiei lor si corectate in favoarea tarilor mai putin populate. Extinderea votului cu majoritate calificata a fost propusa ca o masura esentiala ce ar permite functionarea mai eficienta a institutiilor intr-o Europa largita. O majoritate calificata reprezinta 58% din populatia Statelor Membre. Deciziile ar deveni mai putin reprezentative in ce priveste populatia, daca sistemul actual de ponderare ar fi mentinut intr-o Uniune Europeana largita. Pentru a se asigura pastrarea legitimitatii deciziillor Consiliului, Conferinta interguvernamentala lansata in februarie 2000 a avut drept sarcina schimbarea sistemului. La 1 noiembrie 2014 a fost introdusă o nouă procedură pentru votul cu MC, norma privind „dubla majoritate”. Potrivit acesteia, atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri din partea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, se întrunește majoritatea calificată dacă sunt respectate două condiții: 55 % dintre țările UE votează în favoarea propunerii - adică 16 din 28; propunerea este susținută de țări care reprezintă cel puțin 65 % din totalul populației UE. Atunci când Consiliul votează în privința unei propuneri care nu aparține Comisiei sau Înaltului Reprezentant, se adoptă o decizie dacă: voturile din partea țărilor UE în favoarea propunerii reprezintă 72 % și acestea reprezintă cel puțin 65 % din populația UE. In perspectiva extinderii Uniunii Europene, au fost propuse solutii pentru mentinerea echilibrului existent intre tarile mari si cele mici in adoptarea deciziilor in Consiliu. Pastrarea sistemului actual de atribuire a numarului de voturi in Consiliu dupa extindere ar putea duce la formarea unei majoritati calificate reprezentand doar o mica parte din populatia Uniunii Europene. Din acest motiv, statele membre cu cea mai mare populatie au cerut o reponderare sau un sistem cu dubla majoritate care sa asigure reprezentarea in Consiliu nu numai a majoritatii populatiei din statele membre, ci a populatiei din intreaga Uniune. Majoritatea calificata nu poate reflecta in totalitate dorintele statelor membre, astefel consider ca pana la noi aderari modalitatea de de vot actuala este optima, desi este defavorabila statelor mai mici ca numar de locuitori.
Total votes: 7
Peer vote

In Consiliul UE, una dintre procedurile de vot si cea mai frecventa este votul prin majoritate calificata, cealalta, mai putin utilizata fiinf procedura prin vot unanim, acestea se utilizeaza in fucntie de problematica adoptata. Prin urmare, votul prin majoritate calificata, este o procedura, care are atat puncte tari, cat si puncte slabe. Trebuie sa mentionez faptul ca in Relatruiile Internationale statele isi urmaresc propriul interes, mai cu seama statele puternice, care au si un numar mare de cetateni. Ele au puterea de a bloca o decizie in cadrul votului manoritar, acesta fiind un avantaj pentru ele, darin acelasi timp si un dezavantaj al sistemului de vot respectiv. Un alt dezavantaj ar fi faptul ca pentru adoptarea uneie legi dureaza foarte mult timp, in unele cazuri fiind vorba de ani intregi, care poate provoca situatii ca acea lege sa nu mai fie actuala si benefica uniunii dup ace va fi votata. Consider ca acest sistem de vot ar trebui schimbat, astfel incat sa poata favoriza si statele mici precum e Luxemburgul, care oricat si-ar dori nu ar putea face parte niciodata din minoritatea care are puterea de a bloca un vot, dat fiind numarul mic de populatie,dar aceasta schimbare este greu de facut, deoarece una din valorile UE este democratia, iar prin prisma democratiei, fiecare are ceva de spus si trebuie ascultat.
Total votes: 7
Peer vote

Împreună cu Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene reprezintă principalul organism decizional al UE. Acesta angrenează miniştrii din guvernul fiecărui stat membru în întruniri care au ca scop adoptarea legilor europene, în dezvoltarea politicii externe şi de securitate comună, în adoptarea bugetului UE; domenii care influenţează activitatea politicii interne a statelor şi care prezintă o miză uriaşă în dezoltarea propriilor strategii. Astfel, ca o decizie să fie adoptată este necesară o majoritate calificată, adică să se obţină o majoritate dublă, atât a statelor membre , cât şi a populaţiei. Voturile "pentru" trebuie să reprezinte cel puţin: 55% din statele membre, adică 16 ţări din 28/27; statele membre care reprezintă 65% din populaţia UE, adică aproximativ 329 de milioane dintr-o populaţie de aproximativ 506 milioane. Pe lânga aceasta, ca să se blocheze adoptarea unei decizii, este nevoie de cel puţin patru ţări, reprezentând peste 35% din populaţie, să voteze împotrivă. Aceste reguli asigură faptul că toate deciziile adoptate de Consiliul UE se bucură de sprijin larg peste tot în Europa, dar şi de faptul că statele de mici dimensiuni nu pot să blocheze adoptarea deciziilor. În acest caz, nu mai există egalitatea numărului de voturi de care dispune fiecare țară, ci fiecare ţară dispune de un anumit număr de voturi în funcție de populația sa, de exemplu Germania reprezintă 15,93% din populaţia totală a Uniunii Europene, pe când Malta reprezintă doar 0,08% din populaţia totală a UE, de aici rezultă că Germania va avea un număr mai mare de voturi decât Malta, iar aceste voturi vor cântări mai greu atunci când se vor vota anumite legi, care vor fi în favoarea Germaniei şi poate în defavoarea Maltei. Prin urmare, deciziile sunt adoptate doar dacă se îndeplinesc acele condiţii enumerate mai sus, acest lucru înseamnă că domină o coordonare a statelor membre cu privire la deciziile luate pentru Uniunea Europeană, chiar dacă statele mai mari au mai multe voturi, totuşi criteriul poate să fie compensat cu posibiliatea statelor mici, prin solidaritate, să blocheze anumite legi care nu le sunt favorabile. Acest mecanism al majorităţii calificate oferă în mod proporţional putere statelor membre de a contribui la deciziile adoptate.
Total votes: 12
Peer vote